Inginer in Africa: Intra cine vrea, iese cine poate

<< Cat dureaza sa cumperi un laptop in Africa?

Intra cine vrea, iese cine poate - Episodul 2 >>

M-am intors! Si drumul de intoarcere a fost cireasa de pe tort, am avut tot atatea peripetii cat in 8 luni de stat in Senegal.

Asa ca sit back and relax, it's gonna be a long story. LE: am decis sa impart povestea in mai multe episoade, sa fie mai usor de citit. Enjoy!

In mod normal, ar fi trebuit sa fie simplu: aveam bilet de plecare din Dakar pe 15 Decembrie la 23:10, cu destinatia Paris CDG. De acolo, la ora 10 si ceva dimineata zburam spre Otopeni, pe la 2-3 specam sa fiu acasa. But noooooo, de ce sa fie simplu?

Primul pas a fost sa ajung din Ziguinchor in Dakar. In mod normal sunt doua zboruri locale, zilnic. Cu o saptamana inainte am inceput sa ii bat la cap pe cei de la financiar sa imi cumpere bilet, dar ziua de vineri (15 dec) m-a prins fara sa am biletul in mana. Teoretic era cumparat, dar nu aveam amarata aia de hartie (firma mica de transport - au vreo 6 avioane de cate 2mil$, dar nu au sistem de vanzare online :D )

Vineri dimineata pleaca MariMane (stiti voi ca in orice firma e o persoana care le stie pe toate si face orice - ea e) la agentie sa imi ia hartia. Pe la 10 primesc un telefon - a luat biletul, dar e degeaba. Cica facusera greva controlorii de trafic pentru 24 ore si spatiul aerian al Senegalului este inchis. Yay!

Ne uitam online, zborul era inca activ. Ne-am gandit ca face AirFrance vreo smecherie si aduce avionul in vreo tara vecina, asteapta pana la 24 cand e gata greva si pleaca spre Dakar, ne ia si ne duce la Paris. Ar fi fost o intarziere de vreo 2 ore,dar inca prindeam conexiunea spre Otopeni, nu era rau. Am zis ca bun, am sansa sa ajung la timp acasa, hai sa vedem cum ajung la Dakar.

Vaporul nu era o optiune, ca oricum nu era in ziua aia si in plus, face 15 ore. Deci mergem cu masina. Ce dragut, si asa nu vazusem mult din Senegal. Roadtriiip :D

Ca ruta, aveam 2 optiuni:
1. Ocolim Gambia (vezi harta) si facem....muult prea mult, riscam sa pierdem avionul, next!
2. Trecem prin Gambia, traversam fluviul cu bacul, trecem prin niste frontiere, dar asta e, ajungem in vreo 8 ore - merge.

Am terminat urgent bagajele, mi-am luat ramas bun de la colegi si ura si la gara...sau ma rog, masina. Seful mi-a facut un ordin de misiune ca sa nu ne opreasca aia prin vami prea mult. Monsieur Dragoi (a se citi 'dragoa') era foarte important in ziua aia, trebuia sa ajunga urgent la Dakar :D

Cand sa plec, aflu ca bacul gambian e in pana. Presupun ca de motor...sau de flotor, ce stiu eu :) Ideea e ca nu prea aveam cum sa trec fluviul. But wait, avem o optiune. Firma noastra tocmai ce e in proces de construire a unui pod peste fluviu, fix acolo unde trece bacul (pentru a il inlocui). Ma rog, nu chiar noi, niste subcontractori spanioli - stiti voi cum e cu treaba asta cu constructii de drumuri si poduri.
Fac rost de niste numere de telefon de la spanioli, sa le zic sa ma treaca fluviul cu platforma lor de marfa.

Bun, incarca soferul masina cu canistre de motorina (avem pompa proprie, de ce sa platim pe drum) si plecam pe la 12 si ceva.
Dupa vreo 2 ore de drum fara peripetii ajungem la granita, aratam ordinul de misiune si iesim din Senegal. La fel si la intrare in Gambia, trecem ca prin branza.

Ajungem la bac, bacul intr-adevar in pana. Sun la seful spaniol. Omul foarte amabil, imi zice ca ma ajuta cu drag....dar....platforma lor de marfa e ocupata cu marfa (duh!) si poate sa ma treaca abia la 6 seara. Daca nu pot sa astept atat, sa incerc la bacul mare - care cica nu merge - dar au un bac mai mic si se poate cu ala. Bag un Gracias si ma duc la bac. Intr-adevar aveau o platforma de vreo 6 masini, si puteau sa ne ia....abia la 9 seara, ca era ditamai coada.

Ma intorc la masina si dau de un alt spaniol caruia ii explic situatia. Omu de treaba, zice: da 5000F ca se rezolva. Nu i-a luat pt el, ci i-a dat unui portar de-al lor si ii spune sa vorbeasca cu cei de la bac, sa ne ia bilet si sa ne bage pe prima platforma.
Zis si facut. A luat omu bilet de 3000F (normal e 2500, dar a lasat o mica atentie de 500F) si noi am intrat pe primul minibac care a venit dupa 5 minute. Nu a vrut nici sa isi pastreze restul, asa ca l-am folosit sa ii iau soferului un sandwich de conserva (sounds yummy, no? :D).

Am intrat pe bac, ne-am pupat oglinzile cu masina de langa, condusa de niste rastamani ivorieni, ne-a zgariat unu aripa cu o surubelnita pe care o avea in buzunar cand s-a strecurat pe langa noi, dar eventually am trecut fluviul.

Am trecut granita dinspre Gambia spre Senegal fara probleme, dar la intrare in Senegal mi s-a terminat norocul. Ne-au tras pe dreapta, au cerut documentele si tipul zice: "Mergeti la Dakar? Luati-o si pe sora-mea" si ne arata spre o tanti care statea pe o banca. Ce sa faci, te iei in gura cu omul? Am facut loc in masina si hop si tanti cu noi. Dupa 100 de metri ne opreste iar, de data asta politia de frontiera. Ala de dinainte era doar ceva paznic:))

In fine, se uita aia prin pasapoarte, ma intreaba ce fac si unde ma duc, si pana la urma imi dau stampila si plecam. Si asa se face ca ultimele 2 stampile din pasaportul meu sunt ambele de intrare in Senegal: una in septembrie si una in decembrie :)

Dupa toate astea i-a dar soferul tare, sa ajungem la aeroport in timp util. Iata niste poze de pe drum: