Tuesday, January 16, 2018

Intra cine vrea, iese cine poate - Episodul 3

<< Intra cine vrea, iese cine poate - Episodul 2 Concurs LIDL Romania castigat cu like-uri false>>
XYZ

A doua zi dimineata, vine amicul meu taximetrist, ma duce, ma lasa la aeroport. Intru acolo si prima data ma uit pe afisaj. Surpriza, niciun zbor AirFrance. Ma duc la ghiseu. Pustiu, lumina stinsa. Trec de security, ma plimb pe la toate ghiseele de check-in, nada. Lumea isi vedea de zboruri, dar niciunul catre Paris.
Dau niste telefoane la birou, lumea inca dormea. Informatii la aeroport din parti. Sun la AirFrance si mi se spune ca am zbor maine la ora 10. Simt cum mi se ridica parul in cap. Cum adica maine la ora 10, asta mi-ati zis si ieri! Ma cert cu aia un pic in telefon dar degeaba. Ramane pe maine la ora 10, hai inapoi in Dakar. Alti bani alta distractie.



But I is smart again. De ce sa dau iar bani la taxi cand acum e zi, pot sa iau autobuzul :D. Intreb la informatii, zice ca gasesc afara autobuze de 6000F(8 EUR), 3000F si 1000F in functie de confort. Ies afara cu gandul (ca tot romanul) la cel de 1000F. Ma abordeaza imediat doi baieti cu "Taxi, taxi". Le raspund cu "bus, bus". "Avem", zice unu, "uite aici. "6000F, toate conditiile". "Da mai ieftin n-aveti?" "Ba da," zice omu intristat, "la 3000F dar n-are aer conditionat". Oricum nu era nevoie ca era deja frig (a se citi 20 de grade). "Dar de 1000 unde sunt?". Se uita la mine gen 'saracule!' si zice cu lehamite "a, alea sunt tooocmai acolo!" si imi arat spre capatul parcarii.
Dau sa plec si celuilalt tip ii vine o idee: "Daca te duci la alea sa stii ca nu te ia cu tot cu bagaje!". Primul zambea aprobator, tamp, probabil dandu-si palme ca nu a gasit el minciuna primul. Ma intorc la ghiseul de info, le intreb pe alea de acolo de autobuz si bagaje, imi zice sa nu-mi fac griji ca nu e cazul, sa ma duc, ca merg autobuzele din 30 in 30 de minute.

Plec iar, trec pe langa cei 2 si ii injur in gand si ajung in fundul parcarii. Acolo niste autobuze din alea cu burduf din 1900toamna, dar niciunul pe traseul meu. Intreb cand ajunge urmatorul si mi se zice 'imediat'. Clar. Cu imediatul asta iti creste si barba. Eu ma decid sa astept(desi aveam deja barba) si intre timp ma conversez cu un nene francez care zice ca se duce sa caute un taxi si daca gaseste facem 50-50.
Mai stau un pic (10 min) si aflu ca dupa ce vine autobuzul - inca nu se zarea si tot 'imediat' venea - o sa mai astepte minim 30 de minute sa se umple.


Asa ca ma ridic sa plec sa imi gasesc partenerul de taxi. Fac cativa pasi si aud claxoane din spate - un alb care imi propune sa ma duca el gratis in Dakar, ca se intorcea in oras. Ii fac semn francezului celalalt sa vina el incoa, ca nu mai avem nevoie de taxi si ne ia nenea asta pe amandoi. I-am platit doar taxele de drum, 1500F de caciula. M-a si lasat aproape de hotel :D

Dupa ceva timp decid sa il sun iar pe amicul meu taximetrist, sa ma duca si a doua zi la aeroport. Omu e de acord. O fi crezut ca e placerea mea sa ma trezesc dimineata, sa ma duc la aeroport, sa ratez zborul si sa repet si a doua zi, si tot asa :)) Doar ca mai pe seara ma suna sefu si imi zice ca trimite soferul dimineata sa ma duca. Acelasi sofer care ma adusese, care era in Dakar tot timpul asta. WTF, aveam sofer si am dat banii pe taxi?! In fine, anulez taxiul si imi vad de drum.

A doua zi dimineata, cu speranta in suflet, astept soferul care.....vine :) Ma lasa iar la aeroport si de data asta pleaca spre Ziguinchor. Intru si cu emotii ma uit pe afisaj. Vad zborul AF4019 spre Paris la ora 9. Ma uit pe noile detalii de zbor primite, acolo aveam AF4018 la ora 10. Dafuq?


Trec de security si ma intalnesc cu unii dintre francezii de vineri seara (daca ati pierdut sirul, acum era duminica). Si ei aveau aceeasi dilema cu privire la numarul si ora zborului. Eh, macar acum eram mai multi. Intre timp se modifica ora de plecare cu ora 10, cum aveam noi scris. Se da drumul la check in, las bagajele (a se tine cont ca aveam fructe coapte impachetate de 2 zile acolo) si merg la Passport Control. Aveau si porti din alea smechere unde pui pasaportul si treci, dar evident ca nu mergeau, asa ca stau la coada la ghiseele normale. Acolo iti fac poza si iti iau amprentele, si la mine bineinteles ca nu imi merg amprentele, asa ca ma trimite la primul ghiseu. Ma uit la primul, era gol. Intreb: primul sau Nr1? Asa ca imi arata catre Nr3 (care nu era nici primul populat, ca la Nr2 era totusi cineva). Ma duc acolo, stau iar la coada, si de data asta trec.





Mai frec menta un pic, scap de niste bani in DutyFree (am luat vin de mango, dar avea gust de butoi, nu recomand) si mai trec pe la un control, ala cu scannerul unde te pune sa iti scoti tot metalul de pe tine. Ghici cine a nimerit "random" la body check? Romanul barbos cu fata de arab. a.k.a. eu :)



Trec si de aia si intram in sfarsit in avion. Abia asteptam sa ma asez, sa dau drumul la un film in ecranul din tetiera (zbor transcontinental, fitza) si sa ma relaxez. But nooo...avionul era de pe vremea lu pazvante si in loc de ecranele alea misto de 10" de pana acum, asta avea niste ecrane patrate si decolorate, cat podul palmei de mari. Si mergeau si numai cu casti din alea cu 2 mufe jack. Oh well, macar mergeam in sfarsit acasa. Acasa, unde erau 0 grade si eu imi uitasem geaca in Senegal. Geaca pe care o luasem initial fix ca sa am cu ce sa ma intorc. I is not smart this time :(. Noroc ca in avion iti dadeau niste paturici de fleece ca sa nu iti fie frig. Paturici pe care nu ai voie sa le iei din avion. Ghinion. Al lor, ca am luat-o :))


Cand am ajuns in Paris, la 3 grade, toti erau cu geci si hanorace, numai eu in tricou si paturica. Aratam fix a grumpy arab, ma si mir ca statea lumea langa mine.

Ajung la terminalul de plecari, si acolo in loc sa sctie 18:15, Bucharest OTP scria 20:45, London LHR. Will it ever end?!?! Mai aud romani vorbind in zona asa ca stau pe loc. In scurt timp vine un anunt prin care isi cereau scuze pentru eroarea de pe display si ne asigurau ca poarta e cea corecta. Phew! Dupa inca ceva timp mai vine un anunt, ca nu avem pilot. Ca pilotul nostru vine cu alt avion (nu stiu daca pasager sau la carma :)) ) si ca are intarziere, asa ca ne muta la 19:30. Pe la 19 cred ca a venit pilotul, ca au inceput sa ne bage in avion pe fast forward. A fost cea mai rapida imbarcare ever, in maxim 10 minute deja rulam pe pista.
In avion nimeresc langa un nene din Bacau care m-a tinut vreo 2 ore de vorba si iata-ne ajunsi la Otopeni. In sfarsit acasa, ce se mai poate intampla?

In timp ce ma uitam pe geamul avionului cum ninge in Bucuresti, ma rugam sa nu fie zgarciti astia de la Otopeni si sa ne scoata din avion nu cu autobuzele, ci cu pasarela (sau, vorba vecinului meu de pe scaunul de langa, dupa 250ml de JB, cu "tulumba"). Nu de alta, dar eu tot doar cu paturica mea "property of AirFrance" eram pe mine. Dupa 2 minute ne anunta stewardesa ce ne roaga sa asteptam, ca se pregateste pasarela. Yes, am si eu in sfarsit noroc pe zborul asta!

I spoke too soon. Dupa alte cateva minute aceeasi voce ne anunta ca s-a stricat tulumba :(

Ne ingramadim spre iesiri si evident vedem tristele autobuze. Ma reped spre cel mai aglomerat, in ideea ca macar se face mai cald decat in ala mai gol, si ma rog sa plecam cat mai repede, ca imi inghetasera si....gandurile (ca sa intelegeti, nu ma plang eu de obicei de temperatura de 0 grade, dar de dimineata plecasem de la 30). Fiind autobuzul cel mai apropiat de cladire, speram sa plece primul. Dar bineinteles ca nu, a plecat celalalt. Apoi noi..nu am mai plecat, ca intre timp ne blocasera: un papuc in fata si o cisterna in spate. Papucul nu avea sofer, cisterna deja alimenta un alt avion, eu dardaiam de frig.

Dupa 5-10 minute de asteptat si injurat in cor, cred ca au gasit soferul papucului, ca am inceput sa ne deplasam in fata. Am mers 25 de metri si ne-am oprit, ca am ajus la usa aeroportului. Statusem atat ca sa nu facem 50 de pasi pe jos :|. Dar nici acum nu am putut merge, ca nu au deschis usile. A trebuit sa mai asteptam cateva minute sa termine de debarcat celalalt autobuz, a mai mers ~10 metri si abia apoi a deschis usile. FFS!

Am trecut de control pasapoarte unde ca de obicei nu am primit nici macar un buna seara si hai la bagaje. Intre timp am incercat sa dau telefoane dar cartela mea Digi a decedat in Paris (pentru a doua oara, wtf Digi?) desi in Senegal a functionat perfect.

La bagaje pe banda noastra au inceput sa vina valizele...pline de apa, zapada si/sau gheata, de ziceai ca le-au adus de la polul nord. Deje lumea incepea sa strige. apoi au inceput...sa nu mai vina bagaje. Se roteau aceleasi 5 geamantane. Noroc tot de vecinul bacauan care s-a gandit dupa vreo 5-10 min sa verifice la alta banda de bagaje. Et voila, erau la banda cu bagaje unde scria Amsterdam.
Din fericire asta a fost ultima patanie.

Si uite asa am ajuns inapoi in jungla romaneasca :)

<< Intra cine vrea, iese cine poate - Episodul 2
Read More » / Citeste in continuare»

Monday, January 15, 2018

Intra cine vrea, iese cine poate - Episodul 2

<< Intra cine vrea, iese cine poate - Episodul 1 Intra cine vrea, iese cine poate - Episodul 3>>
XYZ

Daca ati citit povestea de la prima aterizare, probabil va ganditi ca trebuia sa ajung in Dakar. Dar nu, cu o saptamana inainte sa plec eu, au inlocuit astia aeroportul din Dakar cu un aeroport nou, la "doar" 50 km distanta. Asta a fost si una din problemele pentru care au facut controlorii greva, ca acum trebuiau sa faca zilnic naveta 100km fara sa fie decontata, sau sa stea in niste cocioabe pe acolo.

Revenind: am mers cateva ore bune si am ajuns in M'bour, unde sa o lasam pe tanti sora lu nenea paznicu :), ca doar nu era sa o caram cu noi la aeroport. M'bour este cel mai apropiat oras de noul aeroport, cu peste 500.000 locuitori, dar cu aceleasi standarde de constructie si curatenie ca si in Ziguinchor, adica subunitare.

Inainte sa coboare din masina, ce credeti ca face tanti? Scoate o sticluta de parfum si incepe sa se pufaie...si sa se pufaie...de vreo 20 si ceva de ori. Cam un sfert de sticla. Ca nu cumva sa o miroasa caprele si magarii cand se da jos:)).Va dati seama ce duhnea in masina....m-a luat o tuse groaznica, dar ea nu parea deranjata.


Am debarcat-o si a plecat cu toate ferestrele deschise sa scoatem duhoarea (oricat de bun ar fi un parfum, daca te dai cu o tona tot puti)

Deja se facuse noapte si noi trebuia sa ajungem intr-un loc unde nu mai fusesem, pe un drum care nu exista cu cateva saptamani inainte (smecheri astia, au facut aeroport nou si autostrada noua cu taxa pana la el). Ne-am ratacit un pic pe la niste intersectii dar in final am ajuns la aeroport - mare si frumos si curat - de, avea doar o saptamana. Soferul ma debarca si pleaca, si raman singur in aeroport.




(alea de acolo sunt sali de rugaciune)

Intru in aeroport - puzderie de lume peste tot, oameni care teoretic trebuiau sa plece dar zborurile le erau anulate. Ma uit pe afisaj, AirFrance-ul meu aparea anulat. Shit! Ma duc la ghiseul AirFrance sa intreb acolo. Bineinteles ca era coada. Cand ajunge randul meu, imi zice ca "da, e anulat". "Bun, e  anulat ....si eu ce fac?" "Pai nu stim." "Dar ce stiti?" "Ca e anulat si atat. Daca vreti mai multe informatii treceti de security si intrebati in interior".

Bun, ma asez la coada la security si incerc sa intru in vorba cu oamenii de acolo. Se pare ca mai era un alt zbor spre Paris, singurul care urma sa decoleze. Pentru ca decola la 0:10, imediat dupa terminarea grevei, si avionul fusese deja parcat din ziua precedenta. Lucky bastards!

Trec cu emotii de security check (ca aveam papaya, guava, fructul pasiunii si tot felul de seminte prin bagaje) si ma duc la ghiseul AirFrance din interior. Ghici ce...era acelasi ghiseu, cu aceiasi oameni, doar ca avea geam si pe partea aialalta :| Evident, acelasi om care imi zice ca e anulat si atat, si refuza alte intrebari.

Mai erau niste francezi rataciti pe acolo si intru in vorba cu ei (in franceza :D). Unii erau ca mine, altii erau re-bookuiti catre celalalt zbor de Paris. Eu ciuciu. Se pare ca pana la urma si ei tot ciuciu, ca atunci cand s-au dus la zborul ala li s-a zis ca desi au bilet, n-au loc. Ca e "plin plin plin". Poate daca era doar "plin plin" aveau vreo sansa :))

Intre timp vorbesc cu seful, ne uitam pe flightradar, sunam la AirFrance, nimic: zborul anulat, nicio alternativa. Vad la un moment dat ca unii dintre francezi isi lasau numarul de telefon la ghiseu. Il las si eu, ce, sunt mai fraier?
Pe la 22 si ceva, mai insist la ghiseu si imi zic aia sa ma duc acasa. Ca nu-s rebookuit, azi nu mai zboara nimic, o sa fie alt zbor maine si ma anunta ei.

Bun, acu e e clar macar, dar ce inseamna "acasa"? Ziguinchor? No f*ing way. M'bour? Nu-i chiar aproape si nu stiu deloc orasul. Dakar? E la 50 km. Vorbesc la birou, imi fac astia o rezervare la un hotel in Dakar si ramane sa ajung acolo. Noaptea. Cu taxiul. 50km. Cu pielea alba. Reteta perfecta pentru jecmaneala la tarif.

But I is smart :D Ca stiam ca s-a schimbat aeroportul si ca o sa fie tarife standard pentru taxi. Nu le stiam fix, dar stiam ca sunt undeva pe la 15000F(peste 20EUR), deci macar aveam un interval de negociere. Gasesc un taxi si cum eram deja obosit si frustrat, ii zic ca ii dau 16000 si ii platesc eu taxa de autostrada(inca 3000F), numai sa ma duca. A incercat omul sa imi zica ca e noapte, ca e putin , ca 30000 si tot felul de alte blabla-uri, dar cand am dat sa plec a zis ca ma ia. Dupa inca 40-50 de minute, iata-ma in Dakar la hotel Lodge.




Ies sa caut ceva de mancare (nu mai mancasem nimic de pe la 11 dimineata) si cand ma intorc primesc un telefon de la un numar nou. "Va deranjam de la AirFrance, zborul dumneavoastra este maine la 10 dimmineata". Ura!

OK, am maine, hai sa vedem cum ajung acolo. Opresc un taxi random pe strada si il intreb ce face maine la ora 6 dimineata. Ii propun acelasi tarif (16000+taxa de drum) si pana la urma accepta. Ma duce chiar si pana la hotel. Acolo, portarul ma intreaba daca am nevoie a doua zi de taxi, si se supara cand ii zic ca am deja. Ca cica au ei masini si ma duc in siguranta, nu trebuie sa apelez la din astia de pe strada. Bun, zic, cat ma costa? 25.000 zice.(probabil isi lua si el comision)  Mersi, nu e nevoie, am gasit mai bine.

...va urma...

<< Intra cine vrea, iese cine poate - Episodul 1Intra cine vrea, iese cine poate - Episodul 3>>
Read More » / Citeste in continuare»

Saturday, January 13, 2018

Intra cine vrea, iese cine poate - Episodul 1

<< Cat dureaza sa cumperi un laptop in Africa? Intra cine vrea, iese cine poate - Episodul 2 >>
XYZ

M-am intors! Si drumul de intoarcere a fost cireasa de pe tort, am avut tot atatea peripetii cat in 8 luni de stat in Senegal.

Asa ca sit back and relax, it's gonna be a long story. LE: am decis sa impart povestea in mai multe episoade, sa fie mai usor de citit. Enjoy!

In mod normal, ar fi trebuit sa fie simplu: aveam bilet de plecare din Dakar pe 15 Decembrie la 23:10, cu destinatia Paris CDG. De acolo, la ora 10 si ceva dimineata zburam spre Otopeni, pe la 2-3 specam sa fiu acasa. But noooooo, de ce sa fie simplu?

Primul pas a fost sa ajung din Ziguinchor in Dakar. In mod normal sunt doua zboruri locale, zilnic. Cu o saptamana inainte am inceput sa ii bat la cap pe cei de la financiar sa imi cumpere bilet, dar ziua de vineri (15 dec) m-a prins fara sa am biletul in mana. Teoretic era cumparat, dar nu aveam amarata aia de hartie (firma mica de transport - au vreo 6 avioane de cate 2mil$, dar nu au sistem de vanzare online :D )

Vineri dimineata pleaca MariMane (stiti voi ca in orice firma e o persoana care le stie pe toate si face orice - ea e) la agentie sa imi ia hartia. Pe la 10 primesc un telefon - a luat biletul, dar e degeaba. Cica facusera greva controlorii de trafic pentru 24 ore si spatiul aerian al Senegalului este inchis. Yay!



Ne uitam online, zborul era inca activ. Ne-am gandit ca face AirFrance vreo smecherie si aduce avionul in vreo tara vecina, asteapta pana la 24 cand e gata greva si pleaca spre Dakar, ne ia si ne duce la Paris. Ar fi fost o intarziere de vreo 2 ore,dar inca prindeam conexiunea spre Otopeni, nu era rau. Am zis ca bun, am sansa sa ajung la timp acasa, hai sa vedem cum ajung la Dakar.

Vaporul nu era o optiune, ca oricum nu era in ziua aia si in plus, face 15 ore. Deci mergem cu masina. Ce dragut, si asa nu vazusem mult din Senegal. Roadtriiip :D

Ca ruta, aveam 2 optiuni:
1. Ocolim Gambia (vezi harta) si facem....muult prea mult, riscam sa pierdem avionul, next!
2. Trecem prin Gambia, traversam fluviul cu bacul, trecem prin niste frontiere, dar asta e, ajungem in vreo 8 ore - merge.
1. 

2. 



Am terminat urgent bagajele, mi-am luat ramas bun de la colegi si ura si la gara...sau ma rog, masina. Seful mi-a facut un ordin de misiune ca sa nu ne opreasca aia prin vami prea mult. Monsieur Dragoi (a se citi 'dragoa') era foarte important in ziua aia, trebuia sa ajunga urgent la Dakar :D


Cand sa plec, aflu ca bacul gambian e in pana. Presupun ca de motor...sau de flotor, ce stiu eu :) Ideea e ca nu prea aveam cum sa trec fluviul. But wait, avem o optiune. Firma noastra tocmai ce e in proces de construire a unui pod peste fluviu, fix acolo unde trece bacul (pentru a il inlocui). Ma rog, nu chiar noi, niste subcontractori spanioli - stiti voi cum e cu treaba asta cu constructii de drumuri si poduri.
Fac rost de niste numere de telefon de la spanioli, sa le zic sa ma treaca fluviul cu platforma lor de marfa.


Bun, incarca soferul masina cu canistre de motorina (avem pompa proprie, de ce sa platim pe drum) si plecam pe la 12 si ceva.
Dupa vreo 2 ore de drum fara peripetii ajungem la granita, aratam ordinul de misiune si iesim din Senegal. La fel si la intrare in Gambia, trecem ca prin branza.


Ajungem la bac, bacul intr-adevar in pana. Sun la seful spaniol. Omul foarte amabil, imi zice ca ma ajuta cu drag....dar....platforma lor de marfa e ocupata cu marfa (duh!) si poate sa ma treaca abia la 6 seara. Daca nu pot sa astept atat, sa incerc la bacul mare - care cica nu merge - dar au un bac mai mic si se poate cu ala. Bag un Gracias si ma duc la bac. Intr-adevar aveau o platforma de vreo 6 masini, si puteau sa ne ia....abia la 9 seara, ca era ditamai coada.

Ma intorc la masina si dau de un alt spaniol caruia ii explic situatia. Omu de treaba, zice: da 5000F ca se rezolva. Nu i-a luat pt el, ci i-a dat unui portar de-al lor si ii spune sa vorbeasca cu cei de la bac, sa ne ia bilet si sa ne bage pe prima platforma.
Zis si facut. A luat omu bilet de 3000F (normal e 2500, dar a lasat o mica atentie de 500F) si noi am intrat pe primul minibac care a venit dupa 5 minute. Nu a vrut nici sa isi pastreze restul, asa ca l-am folosit sa ii iau soferului un sandwich de conserva (sounds yummy, no? :D).


Am intrat pe bac, ne-am pupat oglinzile cu masina de langa, condusa de niste rastamani ivorieni, ne-a zgariat unu aripa cu o surubelnita pe care o avea in buzunar cand s-a strecurat pe langa noi, dar eventually am trecut fluviul.

Am trecut granita dinspre Gambia spre Senegal fara probleme, dar la intrare in Senegal mi s-a terminat norocul. Ne-au tras pe dreapta, au cerut documentele si tipul zice: "Mergeti la Dakar? Luati-o si pe sora-mea" si ne arata spre o tanti care statea pe o banca. Ce sa faci, te iei in gura cu omul? Am facut loc in masina si hop si tanti cu noi. Dupa 100 de metri ne opreste iar, de data asta politia de frontiera. Ala de dinainte era doar ceva paznic:))

In fine, se uita aia prin pasapoarte, ma intreaba ce fac si unde ma duc, si pana la urma imi dau stampila si plecam. Si asa se face ca ultimele 2 stampile din pasaportul meu sunt ambele de intrare in Senegal: una in septembrie si una in decembrie :)

Dupa toate astea i-a dar soferul tare, sa ajungem la aeroport in timp util. Iata niste poze de pe drum:













...va urma...


<< Cat dureaza sa cumperi un laptop in Africa?Intra cine vrea, iese cine poate - Episodul 2 >>
Read More » / Citeste in continuare»