Friday, March 12, 2021

Jurnal de COVID. Aventuri cu DSPul

<< Cuvinte romanesti imprumutate din franceza

XYZ

Prezentare:

  • Eu: M, 35, buletin de BC
  • Sotia: F, 31, buletin de SV
  • Copilul: F, 1, CN de Sector1
  • stam in Bucuresti, evident :)

Duminica, 7 Martie

Ne-am trezit amandoi de parca ne-a batut cineva, mai ales sotia. Fata era molesita, facea 2-3 "pasi" in 4 labe si se trantea pe burta de parca voia sa doarma. Am zis ca daca si a 2a zi suntem la fel, ne testam.

Luni 8 Martie

Peste tot se zice ca intai trebuie sa iti anunti medicul de familie si el te indruma. A sunat sotia la medicul de familie. Raspunsul a fost: "De ce ma suni pe mine, suna la 112, daca esti pozitiv abia atunci vorbim". Fie. Am sunat la 112. Ne-a luat datele (nume, varsta si nr de tel), in vreo 3 ore a venit ambulanta, 2 medici in combinezon. Ne-au luat probe din gat si nas. Au fost foarte ok cu asta mica. Au zis ca o sa fim anuntati a 2a zi si au plecat.

Amuzant ca unu avea cipici din aia de plastic peste adidasi, dar a venit incaltat cu ei de afara si tot asa a plecat. Celalalt n-avea nimic.

Marti, 9 Martie

Aceleasi simptome. Am asteptat toata ziua vesti de la DSP. Nimic. Alti oameni testati in aceeasi zi primisera deja rezultatele. 

Ma interesez pe net de unde as putea sa aflu rezultatele. Pe site-ul DSPului zice ca DSPul nu are rezultatele. Dar tot DSPul iti anunta rezultatele. Ceva da cu virgula...

Sun la DSP Bucuresti, mai multe numere. Nu raspunde nimeni.

Sun la telverde covid si intreb daca primim rezultatele doar daca sunt pozitive. Omu zice ca nu stie, crede ca le primim oricum.

Sun la DSP Bacau. Un om foarte amabil, uimit ca inca nu am primit rezultatul, zice sa revin dimineata si sa dau CNPul sa ma caute.

Simptomele se inrautatesc un pic. Dureri in piept, dureri musculare, ameteli, un pic de greata, stare generala de nasol

Miercuri 10 Martie

Simptomatic suntem mai bine. 

Sun iar la telverde, raspunde repede cineva. Intreb de unde pot afla totusi rezultatul. Omul zice ca cel mai probabil de la laboratorul care a procesat probele. Dar evident ca nu stim care e. Si primesc urmatoarea povestioara de la om:

"Sa stiti ca si la tara, cand se taie porcul si dai carne la analiza pentru trichineloza, omu ala care ia proba iti lasa un numar de telefon unde sa suni"

Sun dimineata din nou la DSP Bacau. Foarte amabili, dar imi zice ca daca e test RT-PCR dureaza mai mult, nu se elibereaza asa a 2a zi. Ca o sa fiu anuntat indiferent de rezultat.

Suna sotia la DSP Suceava. Primu om nu stie, transfera la altu. Al 2lea om zice ca nu se poate, ca daca testul a fost facut in Bucuresti, nu tine de ei, dar transfera la altul. Al 3lea om e dispus sa ajute, o cauta repede dupa CNP, ii confirma rezultatul pozitiv si ii ia adresa sa o trimita la DSP Bucuresti ca cica doar Bucurestiul poate sa trimita SMSul de confirmare a rezultatului.

Sun si eu apoi la DSP Bacau iar. Prima persoana ma transfera direct. A 2a persoana zice ca nu se poate sa ma caute. "Pai daca Suceava a putut, Bacaul de ce nu poate?" "Aaa..hai sa va transfer". A 3a persoana e: "Wtf, cum sa nu primiti rezultatul, hai sa va caut". Si ne-a cautat pe toti 3, pozitivi, ne-a luat toate datele si a si trimis SMSurile catre noi si catre medicii de familie pe loc. Apparently se poate...

Am vorbit cu toti medicii de familie (da, fiecare are cate unu :)) si au recomandat cam aceleasi chestii: Paracetamol, vit C, vit D, Zinc.

A sunat si DSP-ul intr-un final, ca sa faca ancheta epidemiologica...dar doar pentru Sanziana, pentru noi 2 probabil asteptau sa ne sune de la judetul din buletin, care asteapta sa ne sune de la Bucuresti, care asteapta sa ne sune [etc]...

Mi-au trimis si raportele medicale pe mail. S-au trimis sute de mii de astfel de mailuri si nimeni nu a vazut typo-ul


Dupa cateva ore a mai venit un SMS de confirmare, pentru sotie (acelasi SMS, a 2a oara)

Seara, suna DSP Bucuresti. Ma intreaba de fata, ca doar pentru ea sunasera. Unde e izolata si daca sta singura =))). I-am zis ca suntem toti 3 pozitivi la aceeasi adresa, asa ca cica a introdus adresa de izolare pentru toti 3.

Joi 11 Martie: 

Sotia a inceput sa nu mai miroase (si nu din cauza ca a facut dus...)

Ma suna doctorita de familie sa imi zica sa sun la DSP Bucuresti (ce gluma buna) sa imi dea decizia de carantina, ca doar pe baza aleia poate sa imi elibereze concediu medical. Ii zic ca am totusi raportul medical cu data testului si rezultatul. Zice ca e bun si ala. 

Ma gandesc ca poate ar fi bine sa am si rezultatul complet al testului. Ma uit pe raport, scrie numele laboratorului acolo. Sun la ei, raspunde robotul care zice din prima ca pentru asta trebuie sa trimit un mail la o adresa. Ceea ce si fac.

Spre seara suna DSPul pentru sotie, sa o anunte ca e pozitiva ( :)))) ), si sa o intrebe unde se izoleaza.

Fata nu pare sa mai aiba nimic. Pe noi inca ne dor chestii.

Parintii ne tot intreaba daca ne descurcam cu mancarea. Aud chiar si un "Doar puteti sa mergeti pana la alimentara, nu? Cine sa va vada?"

Vineri 12 Martie:

Suntem un pic mai bine dar tot cam praf.

Intreb la munca daca trebuie sa stau 14 zile in medical sau se poate sa vin mai repede. Tinand cont ca avem partea de acte externalizata, primesc doar niste limbaj de lemn si inca nu sunt lamurit. S-ar putea sa trebuiasca sa stau inca 1 saptamana fara sa muncesc.


Am spalat vasele. Zici ca am prasit juma de zi.

Si.... nu mai am gust/miros. Ciudata senzatie. 

Sambata 13 Martie:

M-am trezit cu un gust amarui in gura. M-am bucurat un pic, am crezut ca mi-a revenit gustul. Dar nu.

Am comandat mancare prin glovo. A trebuit sa ma chinui sa aleg cea mai proasta mancare, ca daca tot nu simt nimic, nu are rost sa iau ceva bun. 

Se pare ca nu a disparut tot gustul, ci doar aromele. Simt in continuare picant  - dar doar iuteala - si sarat. Totul e FOARTE sarat. In conditiile astea nu imi vine sa mananc nimic.

A...si ma cam doare in piept.

Mama, sa stii ca am cumparat mancare. Ne-a adus-o un curier Bringo de la Carrefour. A fost simplu, n-am pierdut timp in magazin, nu am luat n-shpe chestii in plus. Mai facem.

Duminica, 14 Martie:

Ma intreb daca la noi in casa pute rau. Gunoiul e nedus de cateva zile (inclusiv niste peste), dar nu simtim nimic.

Nu ma mai doare in piept.

Trebuie sa ma conving sa mananc, dar n-are niciun farmec.

Inca nu ne-a cautat nimeni de la DSP sa vada daca mai suntem aici.

Atentie, covidul te face sa iei decizii radicale. M-am decis...imi vand Playstation4

Azi per total a fost o zi nasoala, cu ameteli si greturi. Dar macar terminam juma de carantina. 

Luni, 15 Martie:

M-am trezit cu o durere in piept groaznica. Toata ziua n-am fost bun de nimic. Sotia la fel, dar ea a facut treaba, a dansat, e superwoman femeia asta 💗💗💗.

Spre seara a inceput sa ne revina gustul un pic. Ce bine e cand simti macar oleaca ce mananci....

Marti, 16 Martie

Azi s-au inversat rolurile. Sotia e la pamant, eu am niste energie.

Restul saptamanii pana pe 21 Martie

Stare generala aiurea si dureri in piept. Pulsoximetru zice saturatie de O2 98%, dar au fost momente cand simteam ca nu pot respira

Luni, 22 Martie

S-a terminat izolarea, am iesit in sfarsit afara

In continuare ma mai doare in piept din cand in cand si obosesc repede. Medicul de familie mi-a zis sa sun la DSP sa ma programez la o "reevaluare a starii de sanatat post-covid", ca parte a unui program national. Dupa 2 zile de sunat la DSP, a raspuns in sfarsit cineva care mi-a zis ca nu exista asa ceva, trebuie sa ma descurc singur, sa fac si eu niste analize de sange si niste raze la plamani pe undeva...cumva nu ma asteptam la mai mult...


Tratamentul pe care l-am luat eu a fost:

  • vitamina C
  • vitamina D
  • Zinc
  • paracetamol
  • sargenor
  • dexametazona pastile 5 zile
  • inhalatii cu apa cu sare
ACEASTA NU ESTE O RECOMANDARE DE TRATAMENT!!! Fiecare are alte simptome si reactii. Daca sunteti bolnavi, ascultati-va medicul!

Sanatate!

Read More » / Citeste in continuare»

Sunday, December 6, 2020

Cuvinte romanesti imprumutate din franceza

<< Titanicul Africii. 18 ani de la scufundarea MV Le Joola

XYZ

Dupa cum spuneam printr-un alt articol, in Senegal a trebuit sa ma descurc in franceza. Asta pentru ca din diverse motive nu am invatat niciuna din celelalte 35 de limbi vorbite acolo.

Asta n-ar fi fost o mare problema....daca as fi vorbit franceza. Chiar la nivelul 0 nu eram, ca facusem 4 ani de franceza in clasele 5-8, dar aia cu maxim de chef...asa ca, dupa 15 ani, in Senegal, am ajuns amintindu-mi doar trei lucruri mari si late in franceza:

Si uite asa eram in plop baobab si baobabu-n aer. La inceput m-am inteles cu colegii in frenglish si dat din maini.

Din vorba in vorba, am inceput sa invat cuvinte si fraze in franceza. Si a inceput sa ma loveasca faptul ca multe imi sunt deja cunoscute. Cum ar fi:
  • vorbeam despre unde o sa se stocheze unele produse intr-o magazie, si au zis ca pe jos, adica par terre. De acolo avem noi parter
  • o chestie de mancat la ei este o spuma/crema de usturoi, adica mousse d'ai ..suna a mujdei
  • cand o masina merge inapoi, se zice ca marche arriere. Acum are sens de ce zicem marsarier
  • a sustine se spune soutienne. Si la noi sutienul sustine lucruri importante
  • un cuvant mai greu de citit la prima vedere e maquillage. Pana iti dai seama ca e machiaj
  • un lucru care se misca repede se numeste jet...cred ca de aici vine "hai, jet de-aici"
  • tinand cont ca temperatura nu prea scade acolo sub 20 de grade, nu mai stiu cum am ajuns sa vorbim de un material care se pune la gura numita foulard. Doar ca noi folosim fularul cand temperatura scade sub 0.
  • alt cuvant intortocheat e cauchemar. E pur si simplu un cosmar sa il pronunti ...
  • butelia noastra in franceza e doar o simpla sticla...bouteille
  • am fost frapat ca imi dau seama ca in franceza la <a lovi> se spune frappe ( adica <frap>. Daca va ganditi la cafea, aia se scrie <frappé>)
  • ca sa nu le bata briza in masina, francezii au o opritoare numita pare-brise. Noi ii zicem simplu, parbriz
Evident ca o buna parte din limba noastra e influentata de franceza, dupa cum si multe cuvinte sunt similare pentru ca provin din aceeasi baza latina. Dar astea m-au surprins cumva. Sigur au fost si altele realizate pe moment, dar le-am uitat...asa imi trebuie daca nu le notez.

Aveti alte exemple?

Read More » / Citeste in continuare»

Friday, September 25, 2020

Titanicul Africii. 18 ani de la scufundarea MV Le Joola

<< Senegal Street Food - Chocopain Cuvinte romanesti imprumutate din franceza >>

XYZ
( disclaimer - alte articole de pe blog au o tenta mai amuzanta. Tinand cont de subiectul de astazi, am considerat ca e cazul sa fiu mai serios)

Toata lumea stie despre tragedia Titanicului, insa lista de tragedii maritime nu se rezuma (din pacate) doar la pachebotul englez.

Conform Wikipedia, cele mai grave accidente navale din istorie (pe timp de pace) au fost:
  1. 1987 - Filipine - feribotul Dona Paz se ciocneste de petrolierul MT Vector, cu 4386 victime
  2. 1948 - China - Nava de pasageri Kiangya, plina de refugiati explodeaza langa Shanghai, posibil datorita impactului cu o mina subacvatica. Intre 2750 si 3920 de vicime
  3. 1917 - Canada - Nava de munitii Mont-Blanc se ciocneste in port de o alta nava, si dupa mai putin de o ora explodeaza, ucigand ~2000 de oameni in portul Halifax
  4. ...
  5. 1912 - UK - Nava de linie Titanic loveste un aisberg si se scufunda, ucigand 1516 persoane

Am sarit locul 4 pentru ca despre el povestim astazi:
     4. 2002 - Senegal - Feribotul MV Joola se rastoarna, rezultand peste 1863 de victime



MV Joola, numit dupa poporul indigen Joola(Djola), era un feribot detinut de statul senegalez, care facea curse regulate intre capitala Senegalului - Dakar si Ziguinchor, capitala regiunii sudice Casamance. Un fel de ruta Bucuresti-Suceava a Senegalului, dar pe dos.

Distanta directa dintre Dakar si Ziguinchor este de aprox. 270 KM, dar putea fi parcursa doar:
  • cu avionul in < 1 ora, dar intr-o tara saraca, cursele interne cu avionul sunt mai mult decat lux, sunt opulenta. Ca sa va faceti o idee, un zbor dus-intors costa aprozimativ 200$. Un salariu mediu lunar nu trece de 100$
  • strict cu masina, dar facand un drum de aproape 900km, pe drumuri proaste, care putea dura in mod real si 2 zile si trecea prin zone de conflict armat in regiunea Casamance. 


  • cu masina mai direct, traversand Gambia, dar asta insemnand si o trecere cu bac-ul peste fluviul Gambia. Dar la bac se putea sta la coada si cateva zile (vezi aici cum arata bac-ul).
Din aceste cauze, calatoria de ~15 ore cu feribotul era (si inca este) o solutie decenta, o alternativa la calea ferata care nu exista in zona. La aceasta solutie apelau pescarii care se duceau cu marfa in capitala, studentii care se duceau la universitate,  oamenii care voiau sa isi viziteze rudele, practic oricine voia sa mearga dintr-o parte in alta a tarii si sa ajunga si relativ ieftin si relativ repede.

Construit in Germania pentru republica Senegal, MV Joola a si-a inceput calatoriile in 1990, operat de fortele armate senegaleze. Avea o capacitate de 536 de pasageri si 44 membri ai echipajului. Nava a fost construita dupa specificatii stricte, cu intentia de a fi capabila sa navigheze atat pe apele Atlanticului, cat si in apele mici ale raului Casamance. Constructorul a precizat dupa accident ca nava fusese construita doar ca nava de coasta, adica sa nu se indeparteze mai mult de 6 ore (~20 mile nautice, ~37km) de tarm. Altii au sustinut ca nava era construita doar pentru navigatie fluviala. In orice caz, fiind operata de marina militara, nu cea civila, nu s-a tinut cont de reguli maritime internationale.

Intre 13-sep-2001 si 10-sep-2002, MV Joola a fost in reparatii pentru hala si motor. Dupa numai 2 saptamani, la 1:30 PM pe 26-sep-2002, Joola a plecat din Ziguinchor catre Dakar cu 1863(!) de pasageri la bord. Numarul este estimat, intrucat s-au vandut doar 1034 bilete. Restul ori erau copii sub 5 ani, ori mergeau cu "nasul", ori mergeau pur si simplu gratis pentru ca era prea saraci ca sa plateasca ceva. La ora 11 PM, nava a intalnit o furtuna in dreptul coastei gambiene. In mai putin de 5 minute, feribotul s-a rasturnat si pasagerii si marfa au ajuns in apa.



Echipele de salvare au ajuns abia in dimineata urmatoare la fata locului, cand era prea tarziu. Doar 64 de persoane au supravietuit, din care o singura femeie, care era si insarcinata. Restul au murit ori cand s-a rasturnat nava, ori cand s-a scufundat, multe ore mai tarziu, ducandu-i la fundul apei.

Vina a fost aruncata de la unii la altii de catre constructor , operator, guvern si pasageri, dar probabil a fost o combinatie de factori:
- furtuna neasteptata
- reparatiile recente despre care nu se stie cat de bune au fost
- faptul ca nava era la o distanta foarte mare de tarm (35km)
- numarul exagerat de mare de pasageri
- distributia pasagerilor - datorita caldurii si aglomeratiei, multi pasageri erau sus pe punte, ridicand centrul de greutate al navei si facand-o mai instabila.

Victimele au fost din cel putin 12 tari: Senegal, Camerun, Guineea, Ghana, Nigeria, Franta, Spania, Norvegia, Belgia, Liban, Elvetia si Olanda. Statul senegalez a oferit despagubiri de aproximativ 22.000 $ / victima, dar nimeni nu a fost tras la raspundere. Fiind operat de armata, cativa ofiteri au fost trasi pe dreapta, cativa au fost schimbati pe alte posturi, dar ancheta s-a inchis dupa un an si asta a fost tot.
Familiile victimelor din Franta au refuzat despagubirile si au dat statul senegalez in judecata. Dupa 6 ani au reusit, si justitia franceza a formulat un rechizitoriu impotriva a 9 oficiali senegalezi. In schimb, opinia publica si oficialitatile din Senegal au respins acuzatiile venite din partea fostei puteri coloniale ( frustrari - motivate - care exista si azi) si chiar au emis un mandat de arestare pe numele judecatorului francez. In final, nu s-a mai intamplat numic.

Epava zace si acum pe fundul apei, la 35 km de tarm si doar 22m adancime.

In Ziguinchor, langa port, s-a construit o un mic memorial. Poate la anivesarea evenimentului o fi mai frumos, dar eu cand am fost acolo era in paragina si intre munti de gunoaie :(




Acum ruta este operata de un nou feribot, numit Aline Sitoe Diatta  - o eroina al aceluiasi popor Djola, supranumita Ioana D'arc a Senegalului.




Intre timp, conflictul s-a incheiat, rutele terestre sunt mai sigure, soselele sunt mai bune, iar peste raul Gambia s-a inaugurat un nou pod (la care pot spune ca am contribuit putin si eu), care scurteaza drumul direct cu sute de kilometri si/sau zeci de ore. 


Alte articole mai complete unde puteti citi despre tragedie sunt:
Read More » / Citeste in continuare»

Tuesday, April 16, 2019

Senegal Street Food - Chocopain

<< Gambia - tur de 2 zile - ziua a doua - sclavie, poligamie si ograda familiei Titanicul Africii. 18 ani de la scufundarea MV Le Joola >>

XYZ


Am scris despre burgeri, despre fataya, urmeaza ceva mai simplu: Chocopain.

Chocopain inseamna ciocolata pe paine. 
Prin ciocolata, se intelege o pasta de cacao, vanduta la galeata. Un fel de sora vitrega mai de la tara a lui Nutella.

Prin paine, se intelege o jumatate de bagheta, taiata pe mijloc. Daca ai noroc, o iei proaspata. Daca nu, e uscata si sa sfarama in bucati cand musti din ea. Daca ai si mai mult noroc, gasesti bagheta din aluat dulce, dar e mai scumpa.
Luxul intervine cand intinzi si o felie de margarina pe paine.
Procedura:
  1. Se ia o paine de pe tejghea si se taie in 2 (sau se lasa intreaga daca esti bogat)
  2. Se taie pe de-a lungul
  3. Se ia o felie de margarina si se intinde sporadic pe interior. nu foarte tare, ca e mult de munca
  4. Se deschide galeata de ciocolata 
  5. Se ia o lingura de ciocolata si se intinde cu simtul raspunderii pe ambele parti ale painii
  6. Se inveleste bagheta intr-un ziar vechi
  7. Se incaseaza magnifica suma de 150- 200 FCFA(1.1 - 1.5 RON), in functie de "optionale"
  8. Se inmaneaza creatia
  9. Se savureaza

Iata rezultatul:

 
Read More » / Citeste in continuare»

Tuesday, April 9, 2019

Gambia - tur de 2 zile - ziua a doua - sclavie, poligamie si ograda familiei

<< Gambia - tur de 2 zile - prima zi - piata, scoala, Wassu si cimpanzei

Senegal Street Food - Chocopain >>
XYZ

Episodul 4 - A doua zi

Ziua a doua a inceput cu un dus rece in acel metru patrat care se numea baie.  Nimic mai invigorant decat un dus din care abia astepti sa iesi, ca nu stii de unde vine apa :D

Am trecut garla cu o piroga, in care a intrat chiar si unu cu o motocicleta.


Si am ajuns in Janjanbureh. Sau MacCarthy Island. Sau Georgetown. Este o insula care are trei nume oficiale, si este un loc important pentru istoria traficului de sclavi.

Era folosita ca punct de pornire al trasnporturilor de sclavi. Fiind o insula pe raul Gambia, undeva la 200km de ocean, era un prim punct de "colectare si sortare" - wow cat de rau suna :( , usor de pazit. De aici erau trimisi catre insula Goree de langa Dakar, si de acolo catre America sau Europa.

Cand va ganditi ca unele tari gen Franta, Anglia, Portugalia, Olanda, SUA o duc acum destul de bine, ganditi-va si ca o parte din bunastarea lor se datoreaza sudorii unor oameni mai mult decat nefericiti. Nu judecam acum copii pentru pacatele inaintasilor, dar sa nu uitam istoria.

Am vizitat cateva obiective, printre care si casa lui Kunta Kinte.



La traversarea inapoi, pe mal, doi baieti spalau de zor o oaie


De aici, planul era sa trecem cu bacul pe malul sudic si sa continuam cu microbuzul. Doar ca bacul era in pana :D Asa ca a trebuit sa ocolim 100km, si sa traversam pe noul pod transgambian. Pod la care am contribuit si eu, caci a fost construit de firma la care am lucrat.



Ultimul obiectiv a fost vizita la o familie traditionala. Familiile in zona rurala in Gambia traiesc intr-un "compound", un fel de ograda mare imprejmuita, plina de case.

---scurta paranteza despre sistemul familial din Gambia---
Gambia este un stat islamic in care se practica poligamia, asa ca intr-o astfel de ograda sta capul familiei impreuna cu sotiile sale, si baietii lui impreuna cu sotiile lor. Daca au fete, dupa maritis ele se muta in ograda parintilor sotului.
Toata ideea e sa stai cu familia, cu cat mai multi cu atat mai bine. pentru ca daca esti soacra, nu prea trebuie sa mai lucrezi, ca lucreaza nurorile pentru tine. Si daca ai multi copii sau nepoti, ai mai multe sanse sa aiba cinva grija de tine la batranete. practic, sunt "pensia" ta.

Un barbat poate avea maxim 4 sotii:
- prima o aleg parintii. Daca nu esti de acord cu ea, nu e bine, ca daca o refuzi, o sa te refuze si pe tine copii tai cand o fi sa le alegi nevasta.
- incepand cu a doua, ti le alegi singur. Doar ca pentru a avea armonie in familie, fiecare sotie trebuie sa aiba drepturi si oportunitati egale. Daca ii dai uneia 1000 dalasi, trebuie sa le dai si celorlalte la fel. Daca ii faci uneia o casa, trebuie sa le faci si celorlalte. Daca stai cu una 2 nopti, trebuie sa stai si cu celelalte care 2 nopti, si tot asa.

Ghidul nostru avea 2 neveste si avea o vorba: "Prima e de la parinti, a doua e din dragoste, a treia e sinucidere curata"
---gata paranteza---

Oamenii astia traiesc nasol de tot....in niste cocioabe de lut de 3x3m, acoperite cu stuf care trebuie schimbat la cativa ani, fara electricitate si cu o cismea amarata. Toata lumea doarme la gramada si igiena sufera crunt.

In ograda din poze locuia un "big boss" cu cateva sotii, baiatul lui cel mare (25 de ani, tricou rosu) cu 2 sotii, inca vreo cativa baieti cu cate 1 sotie si o multime de copii.
Cel mai trist moment a fost cand ghidul a intrebat o fata de maxim 15 ani  - care era deja maritata  -cati ani avea, si a zis ca nu stie.







Am plecat de acolo si mai recunoscator pentru felul in care traim. Daca o sa faceti vreodata o vizita de genul asta, luati cu voi bomboane, rechizite, haine, orice, si donati-le. Privirile de recunostinta ale copiilor o sa va ramana mult timp in suflet.

Spre sfarsitul traseului am oprit langa un mare musuroi de termite:


Plecarea inapoi spre Senegal a fost "cu cantec", penru ca se pare ca nu poti sa plec dintr-o tara africana fara sa am probleme. In ordine:
- soferul a plecat cu cateva ore mai tarziu
- inainte sa plece spre mine, a mai facut un ocol de cateva ore
- a venit alt sofer decat cel care ma adusese
- avea o cu totul alta adresa, care nici nu exista
- nu avea credit la telefon, si avea doar cartela de Senegal, iar noi eram in Gambia
- la mine tot cadea curentul si nu mergea wireless-ul

Eu il asteptam la ora 10-11, si am reusit sa ma intalnesc cu el la ora 5, undeva la 20 de minute distanta de adresa, printr-o combinatie de apeluri in roaming, net de la vecini, wifi de la un hotel si apeluri pe whatsapp.

Dar na, #AstaEAfrica



Read More » / Citeste in continuare»

Thursday, April 4, 2019

Gambia - tur de 2 zile - prima zi - piata, scoala, Wassu si cimpanzei

<< Gambia - tur de 2 zile - parcul de maimute Bijilo

Gambia - tur de 2 zile - ziua a doua - sclavie, poligamie si ograda familiei >>
XYZ

Episodul 3 - Prima zi

Prima zi a inceput cu trezirea la 4:30. Am mers pana la punctul de intalnire si la 5:30 ne-a preluat un autocar, care apoi a mai facut inca vreo 4-5 opriri pana sa ia pe toata lumea. La 6:30 ne-am urcat pe bac la Banjul, sa trecem pe celalalt mal al raului Gambia.

Pe bac a fost frig, dar ne-au servit cu ceai, cafea si paine cu gem :) De asemenea, ghidul a fost tare dragut sa ne explice ca pe bac se urca oameni cu animale, si sa stam la etaj, pentru ca "if you go down, chicken will do poo-poo on you"




Dupa ce am traversat, am urcat intr-un minibus de vreo 15 locuri si am pornit la drum.
Prima oprire a fost in camp, pe marginea drumului, sa luam micul dejun, sa facem o pipi-pauza si sa ne povesteasca traseul.

Iata "the romantic facilities". Pentru doamne era pe partea cealalta.


Si micul dejun:

Urmatoarea oprire a fost la o piata locala. Pentru mine a fost totusi ceva familiar, fiind identica cu o piata senegaleza.




Urmatoarea oprire a fost la o scoala. Daca v-ati gandit vreodata ca la noi la tara e greu sa dai copiii la scoala, la ei e de N ori mai dificil.

Unii dinte copii veneau si de la 7km distanta, pe jos, prin o caldura de 35+ de grade. Cei care aveau uniforma era murdara si rupta, iar cei care nu aveau uniforma (o camasa si o fusta/un pantalon din cele mei simple materiale), efectiv nu aveau cu ce sa o cumpere.

Tinand cont ca 40% din populatie are sub 15 ani, erau destul de multi copii la scoala, dar multi nu avanseaza in clase superioare pentru ca trebuie sa ramana acasa sa munceasca.

Teoretic peste 55% dintre elevi sunt fete, dar in zonele rurale, numarul asta scade semnificativ. Asta pentru ca fata cand se marita se duce in familia sotului, si se considera ca ea pleaca cu tot cu educatie, deci investitia nu este foarte rentabila :( Din fericire, la oras mentalitatile sunt mai deschise.

Aici biroul directorului.


Un copac de caju sub care erau parcate biciclete, oferite gratuit copiilor care vin de la distante mari, pe perioada studiilor.


Asa arata si caju-ul, inainte sa ajunga ca aluna la noi in magazin.


 Una din cele cateva sali de clasa.


Scoala era una cu program agricol, asa ca aveau si o mica gradina unde elevii cresteau fructe si legume, folosite la pranzul lor.  Masa unui elev costa 2-3 GMD/zi adica ~25 de bani, dar erau unii parinti care nici atat nu puteau plati.

Am plecat de acolo cu un gust putin amar, si cu multa apreciere pentru cum traim noi.

Urmatoarea oprire a fost  la cercurile de pietre de la Wassu.

Wassu este un sit UNESCO, unde se afla o serie de cercuri facute din monoliti de piatra (laterit, o roca nu foarte dura, rosie din cauza continutului de fier). Multe astfel de situri sunt imprastiate in Gambia si Senegal, insa cel de la Wassu este poate cel mai impresionant, avand cele mai inalte pietre. Se banuieste ca ar fi vorba de morminte de razboinici.
Una peste alta, un fel de Stonehenge african.






De aici ne-am imbarcat pe o piroga si am plecat spre Insula Babuinilor, care se numeste asa desi nu are nici un babuin si este populata de cimpanzei.


Cimpanzeii se afla pe insula deoarece babuinii au fost vanati de tot, si a fost facut un parc national unde traiesc ~150 cimpanzei salbatici pe 3 insule. I-am vazut si noi, de departe. iata aici unul incercand sa prinda un mar aruncat in apa.


Am plecat de acolo si am mai vazut alte maimute, hipopotami si crocodili in apa.

Seara am petrecut-o la un camping de 0 stele:




Entertainment-ul a fost furnizat de femeile din sat, care ne-au cantat muzica traditionala la urmatoarele instrumente:
- o jumatate de dovleac local (pe nume calabasse), lovit cu 2 bete
- un lighean cu apa in care se afla un bidon de 10L gol, lovit cu alte 2 bete
- un mojar mare de zdrobit cerelale, lovit cu un capac de oala de aluminiu



Read More » / Citeste in continuare»