Tuesday, July 3, 2018

Diembering - Resort cu case traditionale in Senegal - Luna de miere in Africa

<< Concurs LIDL Romania castigat cu like-uri false

XYZ
Desi m-am intors de ceva vreme, vreau totusi sa va ma impartasesc de locurile frumoase pe care le-am vizitat in Senegal. Astazi, Akine Lodge din satul Diembering (sau Diembereng, Djembereng, Djimbering)

Diembering este un sat in sudul Senegalului, in regiunea Casamance. Este asezat aproape de malul oceanului Atlantic (in sfarsit, zic si eu corect; pana acum in toate filmuletele - inclusiv in cel de mai jos - zic "Pacific"), fiind inconjurat de plantatii de orez. Insa nu va imaginati plantatiile alea terasate pe cere le vedeti in pozele de prin Asia, sunt doar niste campuri intinse, parcelate, de pe care oamenii isi castiga existenta.
Diembering in sine nu este o locatie turistica, insa se afla intr-o zona minunata. Este la 10 km de aeroportul din Cap Skirring si este la 500m de o plaja virgina care se intinde pe aproximativ 25 de kilometri.

Cel mai impresionant in sat este acest copac "fromager", absolut gigant:


In sat se ajunge usor cu masina. Insa acolo  se termina asfaltul si pana pe plaja drumul este de pamant/nisip. Deci fara 4x4 nu este tocmai recomandat sa te aventurezi.

Ziceam ca satul nu este tocmai turistic. Insa de-a lungul plajei sunt tot delul de proprietati, case private sau deschise publicului, care beneficiaza la maxim de feeling-ul de paradis tropical departe de civilizatie.

Intr-una din aceste proprietati m-am hotarat si eu sa ma duc intr-un weekend: Akine Lodge. Se afla la aproximativ 100m de plaja, intr-o oaza de verdeata. Mi s-a parut interesat pentru ca nu este o cladire normala, ci este compus din 6 casute separate diferite, fiecare construita intr-un anume stil:

Karibu
Aici am stat eu.  Este prima de la intrarea in complex. Are o mica terasa afara, iar inauntru are o singura camera si un separeu (a se citi: zona delimitata cu o perdea) pentru toaleta si dus.
Patul este acoperit de o plasa de tantari, iar geamurile lipsesc cu desavarsire. Lipsa geamurilor nu este neaparat un lucru rau  (exista totusi obloane, nu va ganditi ca intra coneva peste voi in casa), caci se auzea foarte frumos oceanul. Partea mai neplacuta - pentru unii - este ca daca lasi obloanele deschise, intra tot felul de gazulite si gandacei care pot sa se tarasca pana sub asternuturi, atunci cand nu sunteti in camera. Cand m-am culcat, a trebuit intai sa gonesc mini-fauna de pe pat. Dar la tara am dormit si in fan, asa ca nu mi s-a parut extrem de deranjant.










Casa Mia
Este o coliba de lut, foarte mica in interior, care se afla la capatul unui podet de lemne.






Ayuna
Este prezentata ca fiind un "Loft" african, si este inedita prin faptul ca nu este o casa, ci un cort :)
Are in schimb un foisor dedicat intr-o zona cu nisip pe jos, numai bun pentru relaxare






Oshun
Este o casa maricica, din lemn, cu dormitor si living



La Petite Hutte
Asta mi s-a parut cea mai interesanta. Era o casa de paie cu acoperisul pana in pamant, absolut adorabila. Usa era minuscula, trabuia sa te lasi pe vine ca sa intru. Inauntru era mai mare decat pare, cu living, dormitor, baie si tot ce ii trebuie. Totul foarte rustic. Aici as fi stat daca as fi avut de ales.







Toko Toko
Este o casa ascutita, cu 2 niveluri: la parter se afla livingul si cocotat in varf este "dormitorul", in esenta un pat pe o platforma





Pe langa toate astea, aveau un restaurant maricel foarte frumos decorat. Aveau si un magazinas exterior, insa nefiind in sezon nu era folosit atunci.








Plaja este lata de vreo 30 de metri, dar mare parte este batatorita datorita mareelor. Insa este destul loc sa te joci in nisip :).
Fiind neamenajata, nu este neaparat o plaja curata, si mai gasesti lemne, pietre, pesti morti (am vazut chiar si o vaca teapana), iar asta atrage si peisaje ca cel de mai jos:


Dar prefer sa ma concentrez pe zonele mai frumoase, cum ar fi :



Intrarea in apa este lina, si sunt zone unde poti sa mergi destul de mult pana sa dai de apa cu adevarat adanca. Valurile sunt frumoase si se preteaza de minune la bodyboarding.

Per total, ai parte de o experienta inedita, fara sa fii deranjat de nimeni. Costurile nu sunt cele mai mici, dar nici exagerate. O noapte de cazare este ~25.000 FCFA (40 EUR), un mic dejun continental 5000 FCFA (8 EUR) iar un pranz probabil ca se ridica la 15.000 FCFA(25 EUR). Nu dai banii pe lux, ci pe experienta.

Va las cu un filmulet facut acolo:






Read More » / Citeste in continuare»

Tuesday, June 12, 2018

Concurs LIDL Romania castigat cu like-uri false

<< Intra cine vrea, iese cine poate - Episodul 3 Diembering - Resort cu case traditionale in Senegal >>
XYZ

Nu, nu am castigat eu cu like-uri false, ca am ales sa fiu cinstit. Dar na, asa-i in Romania.

Despre ce e vorba:

Prin martie vad promo pe facebook la Lidl Romania ca fac ei 2.000.000 de fani si dau ca premiu o excursie in jurul lumii. Ce trebuia sa faci era sa incarci un scurt travel vlog. Ma gandesc: perfect, filmuletul cu insula Carabane e ideal pentru asta.

Ma uit la conditii, deja mi se pare ceva dubios: filmuletul trebuia sa aiba neaparat intre 5 si 30MB. Asta este extraordinar de putin! Dar na, ce nu face omul pentru un premiu (in valoare de vreo 18.000 EUR).

Incerc sa comprim filmul cu toate programele, nimic. Plus ca orice soft de editare imi baga artefacte pe el (era filmat cu o camera noname, cred ca era encodat ciudat). Pana la urma reusesc sa scot de la naftalina laptopul vechi pe care il creasem initial, sa ii elimin vreo 2 minute, sa comprim niste secvente, sa il export, sa il bag in youtube, sa il scot din youtube, ca sa iasa in 29.5 MB. A, plus ca am stat vreo 2 ore sa ii pun subtitrari, ca sunetul nu era chiar de calitate :)

Rezultatul  aici: 


In fine, reusesc sa il incarc pe site si astept.

Mecanismul concursului era urmatorul:
- inscrii filmul
- un juriu intern LIDL Romania alegea 5 finalisti
- cei 5 finalisti erau publicati la ei pe facebook
- timp de 1 saptamana filmele trebuiau sa adune reactii (Like, Love, din alea)
- cel cu cele mai multe reactii castiga.

Poate va intrebati: Cum asa, doar pe baza de like-uri? Pai oricine poate sa cumpere like-uri cu galeata. Ei bine, s-au mai intrebat si altii. Lidl insa s-a spalat pe maini de la inceput.
Desi ma asteptam cumva sa fiu intre finalisti  - stiam ca am muncit mult la filmul ala, ca era destul de fain, si ca nu multa lume s-ar fi priceput sa micsoreze un travel vlog pana la 30 de MB - cand au anuntat finalistii am fost mega emotionat. Era totusi o miza foarte mare. Instant am anuntat pe toata lumea ca sunt in finala si sa ma voteze. Timp de o ora chiar am fost primul, stransesem peste 100 de like-uri. 

It all went downhill from there.

In ziua aia, cei de la Virgin Radio, care au fost canalul media principal prin care s-a facut promovarea concursului, ii da share pe pagina proprie de facebook unuia dintre finalisti. La sesizarea mea si a altor oameni, Virgin vine cu urmatoarele raspunsuri:

Adica ei trateaza pe toti la fel, dar promoveaza doar pe unul. Cumva chestia asta does not compute. In plus, cica ei nu fac parte din organizare, desi totul s-a promovat exclusiv prin intermediul lor.

Intre timp, iese la iveala ca respectivul participant promovase Lidl Romania cu o saptamana inainte , facand un film despre un eveniment de-al lor la partie, film distribuit de Europa FM - din acelasi trust cu Virgin Radio. Cumva cam multe coincidente. Deja totul imi miroase a surstromming.

Virgin revine cu precizarea ca de fapt ei promoveaza cate un participant pe zi, ceea ce nu mi se pare tocmai corect si in spiritul echitabil al concursului. Lidl ii sustine public, spunand ca asa au incheiat ei contractul si ca nu are treaba cu regulamentul concursului. Culmea, primul s-a gasit sa fie si cel care are un istoric cu organizatorii

Toata conversatia aici:

Intre timp, ca sa respect regulamentul  (macar unul dintre noi) care zice ca toate sesizarile se fac pe adresa de mail oficiala, le dau mail. 

Raspunsul aici (click pentru marire):

Bineinteles ca raspunsurile lor sunt aceleasi: n-au treaba cu tipul si ce face Virgin pe pagina lor nu se pune.

Dupa 2-3 zile, eu eram deja pe locul 4 din 5, cu vreo 500 de like-uri. Primul avea vreo 3000, al 2-lea 1200, al 3-lea sub 1000, ultimul vreo 100. Rezultatul destul de clar.

But wait!

Intr-o noapte, la cel de pe locul 2 apar brusc cam 1000 de like-uri de la tot felul de profile de facebook dubioase din Vietnam: toti doar cu poza de profil, zero prieteni, fara alte poze, fara cover photo, toti la aceeasi facultate, si toti cu profilul creat pe 26 sau 27 septembrie 2017. Asta deja nu mai era coincidenta, era pe fata clar.

Imediat (pe 21 aprilie) fac sesizare pe adresa oficiala de mail si atasez un film in care dadeam scroll prin profilurile alea false:

A doua zi, ce sa vezi: si la cel de pe primul loc apar vreo 500 de like-uri de la vietnamezi, ca doar nu avea destule.

Bineinteles ca fac iar sesizare si in acest caz.
Si dau un mail de reminder.
Si inca unul.
Pe facebook intre timp, eu si inca alte cateva persoane puneam aceleasi intrebari. Lidl nu a catadicsit sa raspunda.

Pe 23 aprilie, Lidl anunta castigatorul concursului, in persoana celui care era pe primul loc, si zic ca o sa urmeze o perioada in care sa il valideze, sa vada daca s-a respectat regulamentul.

Pe 3 mai inca nu aveam niciun raspuns la sesizari.

Pe 10 mai, tinand cont ca termenul limita de contestatii era 15 mai, reiterez toate sesizarile intr-un mail kilometric.

15 mai vine si trece. Lidl Romania nu anunta nimic, deci isi incalca propriul regulament, ca n-ai cum sa imi zici ca nu pot sa mai fac o contestatie cand inca nu ai anuntat castigatorul oficial.

Continui sa intreb pe facebook, taguind-o chiar pe Maria Pirvuleasa, PR manager la Lidl. Ea se pare ca mi-a dat block, ca nu imi mai apare, desi aud ca profilul inca este acctiv. O abordare extrem de profesionista, sunt impresionat!

Pe 23 Mai (la 1 luna de la anuntarea originala, si aproape 2 saptamani de la termenul in care nu se mai puteau despune contestatii) Lidl anunta ca este valid castigatorul. Tot atunci imi dau un mail generic cum ca n-au gasit abateri de la regulament.

Le reiterez intrebarea: "Care este pozitia Lidl Romania cu privire la cumpararea de like-uri? "

And again. And again. Si pe mail si pe facebook.

Abia pe 6 iunie (deci inca 2 saptamani pentru o intrebare simpla) vin si ei cu un raspuns:

Deci nici ustoroi n-au mancat, nici  gura nu le miroase. Nu stiu ce echipa de Social Media nu poate sa deosebeasca niste like-uri false de niste like-uri organice. 

Sau...cine stie din ce tari sunt alea 2.000.000 de like-uri ale lor ?!

All in all, nu sunt neaparat frustrat ca nu am castigat (cum au incercat ei sa imi zica pe facebook), ci ca procesul nu a fost transparent, ca au organizat un concurs pe care l-au scapat de sub control si nu au avut cojones sa recunoasca.

Ca un extra punch, am cautat si gasit un tool online in care faci un click si iti da 50 de like-uri la o postare la alegere pe facebook. Bineinteles de la niste profile false. Si am facut asta in cuantum de vreo 200 si ceva de like-uri la o postare a Lidl Romania, aici: https://www.facebook.com/lidlromania/videos/vb.185899758126310/1639784029404535

Daca va uitati in lista o sa vedeti tot felul de nume de arabi, indieni si asiatici. Aia au aparut in 10 minute, cu toolul. 
De ce nu am facut asta initial cu filmul meu? Ca m-am gandit sa fiu cinstit...asta e...

Evident ca le-am dat un mail celor de la Lidl si le-am cerut o parere despre asta: aici isi dau seama ca sunt false? Evident ca inca nu au raspuns.


"Lidl - Meriti sa fii suprins". Ma declar surprins. In mod negativ.

(Edit: nu vreau sa se interpreteze ca am ceva personal cu sau impotriva celorlalti participanti. Toti au avut niste filme faine, muncite. Nu-i cunosc ca persoane. Eu ma leg strict de mecanismul si desfasurarea concursului)

Edit2: It goes without saying, va multumesc celor care m-ati votat, au fost mai multe like-uri decat as fi obtinut într-un an intreg :D

Edit3: Ipocrizie din partea PR Manager-ului de la Lidl Romania:

Practice what you preach!

Ziceam in postarea trecuta ca in timp ce ceream raspunsuri de la Lidl, am taguit-o in doua raduri pe dna. Maria Pârvuleasa - PR&CSR Manager - Lidl România, din moment ce echipa de social media nu imi raspunsese de cateva saptamani. Reactia dansei a fost sa imi dea block, astfel incat acum nu o mai vad deloc pe facebook. Cine s-ar fi gandit ca un om de PR este deranjat ca este contactat pe unul dintre principalele canale de comunicare pe care le foloseste...(un mesaj simplu in care sa spuna ca nu doreste sa comunice prin profilul dansei si orice discutie se face prin canalele oficiale ar fi fost de ajuns, oameni suntem si intelegem de vorba buna)


Ei bine, ieri o alta concurenta a sesizat o postare recenta a doamnei in care se plangea ca cei de la FashionDays sunt netransparenti si nu comunica, nu accepta mesaje. Postarea nu avea legatura cu toata treaba asta cu concursul, dar era vorba despre acelasi principiu. Asa ca i-a lasat un comment in care ii atragea atentia ca si Lidl s-a comportat intr-un mod similar.
Reactia? Intraga postare a disparut de pe facebook. O fi stearsa...o fi privata...cert e ca nu mai este vizibila. Fix transparenta aia pe care o cerea. Noroc ca s-au inventat screenshoturile.

Zic si eu...




Read More » / Citeste in continuare»

Tuesday, January 16, 2018

Intra cine vrea, iese cine poate - Episodul 3

<< Intra cine vrea, iese cine poate - Episodul 2 Concurs LIDL Romania castigat cu like-uri false>>
XYZ

A doua zi dimineata, vine amicul meu taximetrist, ma duce, ma lasa la aeroport. Intru acolo si prima data ma uit pe afisaj. Surpriza, niciun zbor AirFrance. Ma duc la ghiseu. Pustiu, lumina stinsa. Trec de security, ma plimb pe la toate ghiseele de check-in, nada. Lumea isi vedea de zboruri, dar niciunul catre Paris.
Dau niste telefoane la birou, lumea inca dormea. Informatii la aeroport din parti. Sun la AirFrance si mi se spune ca am zbor maine la ora 10. Simt cum mi se ridica parul in cap. Cum adica maine la ora 10, asta mi-ati zis si ieri! Ma cert cu aia un pic in telefon dar degeaba. Ramane pe maine la ora 10, hai inapoi in Dakar. Alti bani alta distractie.



But I is smart again. De ce sa dau iar bani la taxi cand acum e zi, pot sa iau autobuzul :D. Intreb la informatii, zice ca gasesc afara autobuze de 6000F(8 EUR), 3000F si 1000F in functie de confort. Ies afara cu gandul (ca tot romanul) la cel de 1000F. Ma abordeaza imediat doi baieti cu "Taxi, taxi". Le raspund cu "bus, bus". "Avem", zice unu, "uite aici. "6000F, toate conditiile". "Da mai ieftin n-aveti?" "Ba da," zice omu intristat, "la 3000F dar n-are aer conditionat". Oricum nu era nevoie ca era deja frig (a se citi 20 de grade). "Dar de 1000 unde sunt?". Se uita la mine gen 'saracule!' si zice cu lehamite "a, alea sunt tooocmai acolo!" si imi arat spre capatul parcarii.
Dau sa plec si celuilalt tip ii vine o idee: "Daca te duci la alea sa stii ca nu te ia cu tot cu bagaje!". Primul zambea aprobator, tamp, probabil dandu-si palme ca nu a gasit el minciuna primul. Ma intorc la ghiseul de info, le intreb pe alea de acolo de autobuz si bagaje, imi zice sa nu-mi fac griji ca nu e cazul, sa ma duc, ca merg autobuzele din 30 in 30 de minute.

Plec iar, trec pe langa cei 2 si ii injur in gand si ajung in fundul parcarii. Acolo niste autobuze din alea cu burduf din 1900toamna, dar niciunul pe traseul meu. Intreb cand ajunge urmatorul si mi se zice 'imediat'. Clar. Cu imediatul asta iti creste si barba. Eu ma decid sa astept(desi aveam deja barba) si intre timp ma conversez cu un nene francez care zice ca se duce sa caute un taxi si daca gaseste facem 50-50.
Mai stau un pic (10 min) si aflu ca dupa ce vine autobuzul - inca nu se zarea si tot 'imediat' venea - o sa mai astepte minim 30 de minute sa se umple.


Asa ca ma ridic sa plec sa imi gasesc partenerul de taxi. Fac cativa pasi si aud claxoane din spate - un alb care imi propune sa ma duca el gratis in Dakar, ca se intorcea in oras. Ii fac semn francezului celalalt sa vina el incoa, ca nu mai avem nevoie de taxi si ne ia nenea asta pe amandoi. I-am platit doar taxele de drum, 1500F de caciula. M-a si lasat aproape de hotel :D

Dupa ceva timp decid sa il sun iar pe amicul meu taximetrist, sa ma duca si a doua zi la aeroport. Omu e de acord. O fi crezut ca e placerea mea sa ma trezesc dimineata, sa ma duc la aeroport, sa ratez zborul si sa repet si a doua zi, si tot asa :)) Doar ca mai pe seara ma suna sefu si imi zice ca trimite soferul dimineata sa ma duca. Acelasi sofer care ma adusese, care era in Dakar tot timpul asta. WTF, aveam sofer si am dat banii pe taxi?! In fine, anulez taxiul si imi vad de drum.

A doua zi dimineata, cu speranta in suflet, astept soferul care.....vine :) Ma lasa iar la aeroport si de data asta pleaca spre Ziguinchor. Intru si cu emotii ma uit pe afisaj. Vad zborul AF4019 spre Paris la ora 9. Ma uit pe noile detalii de zbor primite, acolo aveam AF4018 la ora 10. Dafuq?


Trec de security si ma intalnesc cu unii dintre francezii de vineri seara (daca ati pierdut sirul, acum era duminica). Si ei aveau aceeasi dilema cu privire la numarul si ora zborului. Eh, macar acum eram mai multi. Intre timp se modifica ora de plecare cu ora 10, cum aveam noi scris. Se da drumul la check in, las bagajele (a se tine cont ca aveam fructe coapte impachetate de 2 zile acolo) si merg la Passport Control. Aveau si porti din alea smechere unde pui pasaportul si treci, dar evident ca nu mergeau, asa ca stau la coada la ghiseele normale. Acolo iti fac poza si iti iau amprentele, si la mine bineinteles ca nu imi merg amprentele, asa ca ma trimite la primul ghiseu. Ma uit la primul, era gol. Intreb: primul sau Nr1? Asa ca imi arata catre Nr3 (care nu era nici primul populat, ca la Nr2 era totusi cineva). Ma duc acolo, stau iar la coada, si de data asta trec.





Mai frec menta un pic, scap de niste bani in DutyFree (am luat vin de mango, dar avea gust de butoi, nu recomand) si mai trec pe la un control, ala cu scannerul unde te pune sa iti scoti tot metalul de pe tine. Ghici cine a nimerit "random" la body check? Romanul barbos cu fata de arab. a.k.a. eu :)



Trec si de aia si intram in sfarsit in avion. Abia asteptam sa ma asez, sa dau drumul la un film in ecranul din tetiera (zbor transcontinental, fitza) si sa ma relaxez. But nooo...avionul era de pe vremea lu pazvante si in loc de ecranele alea misto de 10" de pana acum, asta avea niste ecrane patrate si decolorate, cat podul palmei de mari. Si mergeau si numai cu casti din alea cu 2 mufe jack. Oh well, macar mergeam in sfarsit acasa. Acasa, unde erau 0 grade si eu imi uitasem geaca in Senegal. Geaca pe care o luasem initial fix ca sa am cu ce sa ma intorc. I is not smart this time :(. Noroc ca in avion iti dadeau niste paturici de fleece ca sa nu iti fie frig. Paturici pe care nu ai voie sa le iei din avion. Ghinion. Al lor, ca am luat-o :))


Cand am ajuns in Paris, la 3 grade, toti erau cu geci si hanorace, numai eu in tricou si paturica. Aratam fix a grumpy arab, ma si mir ca statea lumea langa mine.

Ajung la terminalul de plecari, si acolo in loc sa sctie 18:15, Bucharest OTP scria 20:45, London LHR. Will it ever end?!?! Mai aud romani vorbind in zona asa ca stau pe loc. In scurt timp vine un anunt prin care isi cereau scuze pentru eroarea de pe display si ne asigurau ca poarta e cea corecta. Phew! Dupa inca ceva timp mai vine un anunt, ca nu avem pilot. Ca pilotul nostru vine cu alt avion (nu stiu daca pasager sau la carma :)) ) si ca are intarziere, asa ca ne muta la 19:30. Pe la 19 cred ca a venit pilotul, ca au inceput sa ne bage in avion pe fast forward. A fost cea mai rapida imbarcare ever, in maxim 10 minute deja rulam pe pista.
In avion nimeresc langa un nene din Bacau care m-a tinut vreo 2 ore de vorba si iata-ne ajunsi la Otopeni. In sfarsit acasa, ce se mai poate intampla?

In timp ce ma uitam pe geamul avionului cum ninge in Bucuresti, ma rugam sa nu fie zgarciti astia de la Otopeni si sa ne scoata din avion nu cu autobuzele, ci cu pasarela (sau, vorba vecinului meu de pe scaunul de langa, dupa 250ml de JB, cu "tulumba"). Nu de alta, dar eu tot doar cu paturica mea "property of AirFrance" eram pe mine. Dupa 2 minute ne anunta stewardesa ce ne roaga sa asteptam, ca se pregateste pasarela. Yes, am si eu in sfarsit noroc pe zborul asta!

I spoke too soon. Dupa alte cateva minute aceeasi voce ne anunta ca s-a stricat tulumba :(

Ne ingramadim spre iesiri si evident vedem tristele autobuze. Ma reped spre cel mai aglomerat, in ideea ca macar se face mai cald decat in ala mai gol, si ma rog sa plecam cat mai repede, ca imi inghetasera si....gandurile (ca sa intelegeti, nu ma plang eu de obicei de temperatura de 0 grade, dar de dimineata plecasem de la 30). Fiind autobuzul cel mai apropiat de cladire, speram sa plece primul. Dar bineinteles ca nu, a plecat celalalt. Apoi noi..nu am mai plecat, ca intre timp ne blocasera: un papuc in fata si o cisterna in spate. Papucul nu avea sofer, cisterna deja alimenta un alt avion, eu dardaiam de frig.

Dupa 5-10 minute de asteptat si injurat in cor, cred ca au gasit soferul papucului, ca am inceput sa ne deplasam in fata. Am mers 25 de metri si ne-am oprit, ca am ajus la usa aeroportului. Statusem atat ca sa nu facem 50 de pasi pe jos :|. Dar nici acum nu am putut merge, ca nu au deschis usile. A trebuit sa mai asteptam cateva minute sa termine de debarcat celalalt autobuz, a mai mers ~10 metri si abia apoi a deschis usile. FFS!

Am trecut de control pasapoarte unde ca de obicei nu am primit nici macar un buna seara si hai la bagaje. Intre timp am incercat sa dau telefoane dar cartela mea Digi a decedat in Paris (pentru a doua oara, wtf Digi?) desi in Senegal a functionat perfect.

La bagaje pe banda noastra au inceput sa vina valizele...pline de apa, zapada si/sau gheata, de ziceai ca le-au adus de la polul nord. Deje lumea incepea sa strige. apoi au inceput...sa nu mai vina bagaje. Se roteau aceleasi 5 geamantane. Noroc tot de vecinul bacauan care s-a gandit dupa vreo 5-10 min sa verifice la alta banda de bagaje. Et voila, erau la banda cu bagaje unde scria Amsterdam.
Din fericire asta a fost ultima patanie.

Si uite asa am ajuns inapoi in jungla romaneasca :)

<< Intra cine vrea, iese cine poate - Episodul 2
Read More » / Citeste in continuare»